Ochii nostri s-au citit…
S-au citit si s-au iubit ;
S-au vazut intaia oara,
Dar se cunosteau...si nu de-o seara,
Ci din neantul perimat
Din care toate s-au creat.
Privirile ni s-au imbratisat...
Indelung s-au sarutat;
Euforia ne-a captat,
Si timpul n-a mai contat.
Am ascuns eternul intr-o privire
Am crezut in nemurire....
Sufletul meu a inceput sa zboare...
Ciudat,nu stiam ca are aripi oare?
Plutea....plutea frenetic si ciudat
In timp ce un cor de ingeri ne-a cantat-
Ne-a cantat mirobolant
Intr-un grai incognoscibil
Salvandu-mi sufletul iactant
Ce-l credeam incorigibil.
Canta,iar sufletele noastre s-au unit,
Intr-un dans euritmic s-au contopit,
Indreptandu-se spre zenit
Unde neantul,univers a devenit.
Dar cantecul s-a oprit...iar sufletul tau s-a desprins-
A vazut o alta raza,si-a uitat de sufletu-mi eudemonist...
Beatitudinea l-a parasit...a uitat sa zboare,si s-a prabusit....
Zace sihastru si slabit,in cel mai innegurat abis.
E ranit,dar intangibil si scarbit...
In abis a-mbatrinit...incredul a devenit.
Oare se va metamorfoza,
Iar,in acel inger ce zbura?
4 comentarii:
:)
interesant, continua sa alergi printre fiecare pixel de realitate cruda si ai sa scrii din ce in ce mai bine
frumos :)
intrebare, de ce îţi calculezi cuvintele şi incerci să le forţezi în sens...
din punctul meu de vedere poezia ar trebui să curgă din poet prin vena sa artistică pentru ca imaginaţia să hrănească toate minţile lipsite de imaginaţie..
Trimiteți un comentariu