Ochii nostri s-au citit…
S-au citit si s-au iubit ;
S-au vazut intaia oara,
Dar se cunosteau...si nu de-o seara,
Ci din neantul perimat
Din care toate s-au creat.
Privirile ni s-au imbratisat...
Indelung s-au sarutat;
Euforia ne-a captat,
Si timpul n-a mai contat.
Am ascuns eternul intr-o privire
Am crezut in nemurire....
Sufletul meu a inceput sa zboare...
Ciudat,nu stiam ca are aripi oare?
Plutea....plutea frenetic si ciudat
In timp ce un cor de ingeri ne-a cantat-
Ne-a cantat mirobolant
Intr-un grai incognoscibil
Salvandu-mi sufletul iactant
Ce-l credeam incorigibil.
Canta,iar sufletele noastre s-au unit,
Intr-un dans euritmic s-au contopit,
Indreptandu-se spre zenit
Unde neantul,univers a devenit.
Dar cantecul s-a oprit...iar sufletul tau s-a desprins-
A vazut o alta raza,si-a uitat de sufletu-mi eudemonist...
Beatitudinea l-a parasit...a uitat sa zboare,si s-a prabusit....
Zace sihastru si slabit,in cel mai innegurat abis.
E ranit,dar intangibil si scarbit...
In abis a-mbatrinit...incredul a devenit.
Oare se va metamorfoza,
Iar,in acel inger ce zbura?
